mirela 28 November 2009 11:09:22
Irina 27 November 2009 13:42:14
Bety 27 November 2009 08:30:21
Roxana Burgess 24 November 2009 04:00:38
Razvan 14 November 2009 17:28:43
Raluca 27 October 2009 12:28:48
kynderica 08 October 2009 11:58:46
Un om 07 October 2009 12:48:37
Adriana 07 October 2009 10:04:14
Sa fii sanatos si sa dea Domnul ca multi tineri (printre care imi doresc sa fie si fiul meu -fumator din pacate) sa citeasca si sa decida:Prefer sa traiesc fara fumat!!
Adrian 02 October 2009 13:34:19
Claudiu 02 October 2009 13:25:59
Smaranda 02 October 2009 13:17:48
Mihaela 18 September 2009 11:13:11
Mi-e o frica enorma de boala asta, sper din tot sufletul ca tot mai putini oameni si mai ales copii sa nu fie atinsi niciodata de ea si exemplul tau m-a facut sa zambesc pentru prima data azi, dupa o zi oribila la birou. Deci se poate si sa ne fereasca Dumnezeu pe toti de asa ceva!
Multa sanatate si numai bine!
Mihai Vigariu 18 September 2009 11:12:40
Exceptional!!
Citeam fiecare cuvant, si cadeam dintr-o stare in alta. Aveam impresia ca citesc scenariul unui film, dar ...nu, nu... e ceva real.
Domne, e de apreciat, e de sustinut, si de felicitat dorinta si optimismul de care ai dat! Bravo, felicitari pt toata dragostea de viata, si multa sanatate in continuare.
Exemplul tau va insufla multi oameni, si ii va incuraja sa adopte o atitudine similara.
Mihai Vigariu
Cristian 18 September 2009 11:12:11
Am pierdut acum cateva luni un prieten caruia i s-au dat sase saptamani dar care a trait inca sapte ani.
Am invatat destule de la el. Despre viata.
De aceea vin sa spun, luand din gura unuia mai intelept decat mine: Invins nu esti cand pierzi lupta ci cand renunti la ea.
andreea 17 September 2009 23:00:09
Imi este extrem de frica de aceasta boala, mai ales de tratamentele oribile care trebuie urmate.
Oamenii ca tine ne fac sa ne dam seama ca aceasta lupta trebuie dusa,si, mai ales, ca se poate castiga.
Felicitarile mele, din tot sufletul, si multa, multa sanatate!
ioana 17 September 2009 15:00:15
Multumim pentru poveste, Calin! N-am mai primit demult un mesaj asa de puternic de incurajare si stiu sigur ca Dumnezeu are grija de cei curajosi. Sa aiba grija si de tine !
Anita 17 September 2009 13:55:08
Monica 17 September 2009 13:19:47
Citind aceste randuri am realizat cat de greu este sa empatizezi..mai ales in situatii triste ( si cu toate astea mereu spunem sa imi dau seama ce simti, “ punandu-ma in locul tau as incerca sa ….†etc. As putea umple pagini intregi cu descrieri despre frumusetea numita “viata” insa nu ar avea rost pentru ca asemeni tuturor traiesti si poate acum, mai mult ca niciodata o faci la intensitate maxima. Paradoxal, prin experienta dura depasita cu bine, ai castigat mult mai mult decat noi, cititorii. Sunt convinsa ca fericirea si pofta de viata pe care o traiesti in aceste clipe nu poate fi egalata decat de cineva care a trecut prin lupta de a sfida o boala grea. Faptul ca ne impartasesti si noua experienta, cu scopul de a trage un semnal de alarma, nu poate fi decat un demers admirabil si demn de urmat.
Nu stiu cati dintre noi ar fi putut trai si scrie ce au simtit..
Nu ai nevoie de incurajari pentru ca iubesti mult viata si oamenii. Cineva sus a vazut asta si a ales ca tu sa ne incurajezi pe noi si sa tragi un semnal de alarma. Multumim!
